Iarna inlanita

Iarna inlanita

Iarna inlanita

Iarna bate la usa. Finalul asta de noiembrie deja miroase a frig, a zapada (in unele zone din tara deja a nins) si a sarbatoare.

In afara de sarbatori, care au darul sa ma exalte cu pregatirea cadourilor pentru cei dragi, emotia primirii de cadouri si revederea cu familia si rubedeniile, mi se pare ca iarna nu aduce nimic bun. Zile mai scurte si reci, haine groase din care abia ne mai zarim si copaci desfrunziti. Verdele e inlocuit cu cenusiu. Daca avem noroc, cu alb si atunci da, recunosc, e oarece farmec in privelistea care se arata ochiului. Asta pana nu trebuie sa ies din casa. In frig. Am mai spus de frig? Pentru ca nu-mi place. De aceea, cand spun iarna, ma gandesc automat la lana.

Orice anotimp are asociate amintiri din copilaria mea, in special din copilaria mea la bunici (pentru ca la oras schimbarile anotimpurilor sunt estompate de blocurie cenusii). Iarna se intuneca repede si cumva, inexplicabil, gainile nu gaseau asta ca fiind ciudat. Urmau ritmul impus de lumina solara si intrau la adapost. Dar pentru oameni nu e la fel de simplu. Ne retrageam in casa, eu si bunica, si ne faceam de lucru cum puteam. Bunica lua andrelele si impletea ciorapi pentru copii si nepoti. Si nelipsita vesta, fara de care ingheta sufletul in noi in casa si la scoala intr-o epoca ce acum pare ireala – comunismul.

iarna-2

Lana era aspra si intepaturile firelor rebele le simteai prin alte bluze sau ciorapi pe care le aveai pe dedesubt. Lana de oaie turcana, crescuta chiar de ea. Imi amintesc intregul proces. Primavara tundea oile si strangea mormanele de lana murdara in pod. Vara le spala – imi amintesc cat de greu devenea fiecare smoc de lana ud si cat de tare mirosea. Dupa ce se uscau, fiecare smoc era luat la mana, rasfira, descalcit, scosi ciulinii din el si alte gunoaie. Smocurile deveneau niste norisori albi si pufosi, care erau mai apoi pusi pe furca si urma torsul. Era operatiunea mea favorita, desi deloc simpla. O mana tragea fibrele de lana legate de furca si le rasucea intre degete, iar cealalta rasucea fusul, infasurand pe el firul de lana. Fusul arata din ce in ce mai gras si se invartea tot mai greoi. Era momentul sa ia nastere ghemul.

Capitalismul a cam distrus aceasta mica industrie, satele (bogate odinioara) de ciobani au avut mult de suferit. Lana a devenit ieftina si nu mai interesa pe nimeni (cel putin in zona mea). Bunica a vandut cele doua oi (atat crescuse, doar pentru nevoile gospodariei sale) si si-a luat vaca, pentru ca pamantul primit inapoi trebuia muncit. Eu… am ramas cu amintirile.

iarna-3

In prezent, pare ca piata redevine interesata de lana – lana merinos. Are proprietati termice nemaipomenite si firul folosit e moale si fin. Aproape ca nu-ti dai seama ca nu e vorba despre bumbac. Confectiile din lana merinos sunt recomandate pentru copii foarte mici si sportivi.

Insa exista si lana impaslita, foarte folosita pe piata de obiecte handmade. Articole vestimentare deosebite, bijuterii si diferite accesorii, decoratiuni – toate au un farmec aparte. Pentru ca lana nu dispare, lana se transforma! 😉

iarna-4

Sa aveti o iarna cu multa iubire!

One Comment

  1. Este un lucru nemaipomenit sa promovam lana merinos pentru a incuraja si crescatorii de merinos pur care sunt tot mai putin
    bravo

    Noi 29, 2016 Răspunde

Leave a Comment

Your email address will not be published.

%d blogeri au apreciat: