De unde vin mestesugarii?

De unde vin mestesugarii?

De unde vin mestesugarii?

„O generatie ce nu-si cunoaste antecedentii, n-are acte de stare civila in regula.” (Tudor Musatescu)

De cand a aparut Manufacturat.ro in viata mea, am inceput sa vad lumea intr-un fel diferit. Ma uit cu mai multa atentie la obiectele din jur si ma intreb cum au ajuns ele acolo unde sunt acum. Fiecare pare sa vina dintr-o nevoie si are, o istorie a lui personala, iar in ea, un inaintas. Si, mai ales, pe cineva care l-a creat: o minte care l-a gandit si niste maini care l-au facut. Dar el, creatorul, de unde vine?

In incercarea de a-mi raspunde la intrebarea „De unde vin mestesugarii?”, am plecat pe urmele creatorilor obiectelor pana dincolo de artizanii Evului Mediu, dincolo de de mestesugarii Antichitatii, pana… pana… la radacinile vremii. La capatul istoriei omenirii. Caci istoria mestesugurilor incepe acolo unde incepe istoria omului. Am ajuns, deci, mergand dupa „urme” (primele forme ale obiectelor manufacturate), pana in Paleolitic, perioada cunoscuta si sub numele de Epoca de Piatra, datorita faptului ca piatra era materialul de baza din care primii oameni si-au confectionat majoritatea uneltelor.

Exista dovezi stiintifice ca in Paleoliticul Superior, de pilda, care incepe acum 40.000 de ani, s-au dezvoltat industrii regionale de unelte de piatra. Acestea demonstreaza complexitate, specializare si o mare varietate a tipurilor de obiecte realizate. Apar, de asemenea, si unele traditii artistice regionale. Arta in Paleolitic imbraca doua forme: mici sculpturi din lut, oase sau fildes, care reprezentau animale sau femei si picturi sau gravuri simple realizate pe peretii pesterilor cu degetul inmuiat in lut sau chiar policrome. Ce rol aveau acestea – ramane inca un subiect de dezbatut de catre specialisti. Unii dintre ei sustin ca statuetele, de pilda, erau folosite in ritualuri magice. Altii spun ca erau forme primitive ale unui sistem de inregistrare sezoniera. Dar exista si interpretari care merg dincolo de utilitatea practica a obiectelor, vorbind despre nevoia fundamentala a omului de a imortaliza si de a  reproduce in mod creativ aspecte ale lumii inconjuratoare. Intr-o pestera din Germania au fost gasite bucati de fluiere (cu cinci gauri pentru degete) din os sau fildes datate acum 35.000 de ani, care fac dovada unei alte forme de arta in vremurile acelea… Nu stiu ce parere aveti voi, dar pentru mine acest gand este tulburator! Oamenii in vremurile acelea erau vanatori-culegatori, sursa de hrana era sporadica si sa faca rost de ea era principala lor grija. Dar, se pare, nu singura! Forta creatoare isi facea loc in vietile lor. In conditiile in care speranta de viata, ne spun specialistii, era, in vremea aceea in jur de 30 de ani pentru femei si 35 de ani pentru barbati, iar oamenii erau organizati in comunitati mici, nomade care vanau, pescuiau si evitau predatorii mutandu-se din loc in loc, este de-a dreptul uimitor, nu credeti?

O schimbare majora intervine catre finalul ultimei ere glaciare (15.000-20.000 ani in urma). Comunitatile favorizate din punct de vedere geografic si climatic au trecut la un stil de viata mai sedentar, bazat pe domesticirea animalelor si agricultura. Pasim deja in Neolitic, care precede Epoca Bronzului. Ocupatiile noi care s-au dezvoltat odata cu adoptarea acestui nou stil de viata au dus la cresterea comunitatilor si aparitia oraselor. Este o perioada pe care specialistii o numesc Revolutia Neolitica, datorita vitezei evolutiei tehnologiei din acea perioada, care a atras dupa sine si o crestere considerabila a complexitatii organizarii politice.

Daca pana la acel moment fiecare producea obiecte necesare in propria lui gospodarie, in Neolitic (9.000 – 3.000 i.H.) incepe istoria mestesugurilor, fiind legata initial de tehnicile de macinare a porumbului, coacere a lutului, toarcerea si impletirea tesaturilor, dar si a celor de vopsire, fermentare si distilare. Ceea ce a permis dezvoltarea unora dintre aceste tehnici in mestesuguri a fost aparitia oraselor, care la randul ei a fost favorizata de cresterea gradului de bunastare al comunitatilor, insemnand surplus de resurse de hrana obtinute din agricultura. Numai asa a fost posibila retragerea din productie a unora dintre membrii acestora, care s-au putut specializa in anumite mestesuguri, oferind produsele muncii lor in schimbul resurselor de hrana. Erau considerati a fi „specializati”, mestesugari doar aceia care traiau din mestesugul lor, pentru care acesta era activitatea de baza.

Intr-un mod asemanator lucratorii timpurii in metal au inceput sa asimileze tehnicile de extractie si de lucru cu metalele moi (aur, argint, curpu, cositor), facand trecerea catre Epoca Fierului. Toate aceste domenii de specializare incipenta implicau, insa, dezvoltarea schimburilor intre diferite comunitati sau regiuni, deci acum se naste si comertul. Acesta este, insa, legat, la randul lui, de imbunatatirea mijloacelor de transport. Domesticirea boilor, magarilor si camilelor s-a dovedit a fi un pas necesar. Transportul pe apa cu pirogi a marcat inceputul navigarii.

Desi obiectele erau in continuare create exclusiv cu scop functional (ii ajutau pe oameni in diverse activitati), oamenii Neoliticului au inceput sa foloseasca imagini pentru a le orna. Picturile au coborat si ele de pe peretii pesterilor pe cei ai locuintelor, avand acum functie strict decorativa, ceea ce a deschis calea catre ceea ce azi numim arta (cel mai vechi peisaj este datat 6150 i.H.). Reprezentarile erau atat umane (in majoritate), cat si animale. Ceramica a inlocuit piatra si lemnul, ca materiale utilizate pentru ustensile. Figurinele, statuetele erau acum facute din lut ars, ornat.

De aici incolo lucrurile se inscriu in linie dreapta: oamenii descopera fierul si bronzul, apar civilizatiile stravechi din Mesopotamia si Egipt, binecunoscute pentru dezvoltarea artei, urmate apoi de civilizatiile clasice ale Greciei si Romei. Pentru a ne face doar o parere sa spun doar ca in Mesopotamia Antica, existau manufacturi atat private, cat si conduse de catre stat; in Egiptul Antic, cei mai importanti artizani erau lucratorii in metal, iar cel mai utilizat metal era aurul, folosit pentru obiecte decorative. Reprezentativa pentru Grecia Antica este productia de ceramica (cuvantul vine din grecescul „ceramos”, care inseamna „lut ud”). Era o industrie importanta, la care participa atat statul, cat si producatorii individuali. In Roma Antica, cei mai mari manufacturiei erau instalatorii (care au conceput conductele care aducea apa in si din case) si cioplitorii in piatra (care au lucrat piatra folosita la constructia drumurilor, cladirilor si templele).

Eforturile pe care le-a facut omenirea pentru ca noi sa fim astazi aici si sa stim atat de multe lucruri nu trebuie uitate. Sa cinstim mestesugarii de ieri si de azi!

Leave a Comment

Your email address will not be published.

%d blogeri au apreciat: